De Sfanta Maria, cand toata lumea iese ori la munte ori la mare, am vrut sa evit oboseala pe care ti-o da imbulzeala in multime asa ca, trezindu-ma de dimineata cu o cafea buna, ma tot gandeam ce sa fac si unde sa ma duc.
Vremea buna, dupa cateva zile de ploaie, nu trebuia ratata asa ca mi-am stors mintile si m-am gandit ce as putea sa fac. O plimbare pe lacul Snagov cu barca?
Un picnic la livada bunicilor mei? Am mers de curand si merele nu s-au copt inca…
Aqua Park, Therme, piscina Clubului Diplomatic? Sigur va fi multa lume si am mai fost..
Voiam ceva nou, relativ aproape de Bucuresti dar sa nu fie drumul pe Valea Prahovei!
Am avut o strafulgerare! Vulcanii Noroiosi! Nu i-am vizitat, imi doream demult, sunt la vreo 100 de km de Bucuresti, o parte din drum il puteam face pe Autostrada Bucuresti-Ploiesti si stiam ca zona este foarte frumoasa asa ca…am pornit la drum! Impreuna cu Sushi, catelul meu si niste prieteni, am dat doua-trei telefoane, ne-am organizat pe masini si am dat drumul la muzica : Ana Vissi si ritmuri grecesti, ca sa ne incarcam de buna dispozitie!
Trafic normal, sate pitoresti, dealuri, vai si drumuri de tara, copii si batrani iesiti la poarta ca sa priveasca masinile trecand si multa marfa ambulanta, de la fructe la legume, pepeni, rosii, miere, branza , fructe de padure, catina, coacaze, tot ce iti dorea inimioara.
Ajunsi in Subcarpatii de Curbura, relieful devenea din ce in ce mai frumos. Nu-mi imaginam unde puteau fi varfurile golase , cu ochiurile maron bolborosind ,“lava” prelingandu-se in jos, formandu-se intr-un pamant uscat si crapat ca o carapace a unei broaste testoase.
Urmarind drumul serpuit si semnul de Buzau, am trecut prin satul “Satuc” apoi prin “Chiliile” pana cand am vazut masini multe , parcate pe ambele parti ale soselei. Opps! N-am crezut ca Vulcanii Noroiosi sunt un obiectiv turistic atat de vizitat!
Am parcat masina si am mers pe jos cca.400 de metri. Am ajuns in jur de ora 14.00 si ne cam palise foamea! Iar reclamele pe tot drumul care laudau carnatii de Plescoi ne-au cam lasat gura apa! Asa ca, primul popas l-am facut la “carciuma-n drum”. Caci e una singura. Literalmente!
Mesele ocupate, forfota agitata a chelneritelor si lumea multa ne-a cam speriat. Ne-am asezat la masa si am asteptat. Am hotarat sa luam ciorbe si gustari reci ca sa nu asteptam mult. Greu cu serviciile astea! O singura chelnerita incerca, cu zambetul pe buze, sa serveasca pe toata lumea. Masa noastra, nedebarasata inca, aduna mustele mai ceva ca la un concert al lui Andre Rieu. In final, chelnerita se indreapta spre masa noastra cand o femeie de la alta masa striga la ea:” Auuuuuuzi, tu sa vii mai intai la noi, ca noi am fost primii!!”. Am avut un déjà vu cu tipa aia, de la LOTO, habar n-am cum o cheama care a spus la o televiziune “Acum NOI suntem la Putere”. Deja ma incercau regretele ca am ales sa vin aici…
Culmea , pentru ca noi am comandat ciorbe, tot mancarea noastra a venit prima. Femeia, vizibil afectata, mi-a tras o privire urata, spunand printre dinti “ ce ti-e si cu vedetele astea”. Altii, de la o alta masa , au inceput sa injure tare, desi comandasera nu stiu ce carne la cuptor , fiind avertizati ca va dura comanda, s-au ridicat cu zgomot de pe scaune, au batut cu pumnul in masa , zdruncinand vesela si au plecat nervosi.
Oooooo, devenea o adevarata aventura carpatina! La acest tablou mioritic, cu usoare reflexii grobiene, se uitau amuzate niste…capre, care rumegau linistite iarba la cativa metri de restaurant. Nici nu asteptau sa fie servite, mancarea era la discretie si nici nu se imbulzeau. Si totul, GRATIS! Ma uitam cu cel mai mare respect la ele…
Surpriza placuta: nota de plata a fost doar 30 de lei si a venit cu gogosi fierbinti date prin zahar, o portie generoasa din partea casei. Toata lumea primea gogosi nu numai…vedetele. Asta ca sa fim intelesi!
Vulcanii Noroiosi sau “paclele”, cum e denumirea lor populara, pot fi vizitati daca dai 4 lei pe bilet.
Desi exista numeroase semne in care esti rugat sa respecti linistea Naturii, nu toata lumea stie sa citeasca! Asta a fost parerea mea, altfel ce sa cred …ca romanii nu sunt civilizati? De la tipete de copii la ambalarea motocicletelor pe deal, pana la o mamaie care era revoltata ca trebuie sa sara peste namolul care se revarsa dintr-un ochi: “Ia uite, asta-I ochiul Dracului! Pai eu nu am sarit parleazul cand eram fata si voi vreti sa-l sar acum?”. Deci, am ras cu lacrimi. Ca in povestile de alta data:” Imparatul, cu un ochi radea si cu unul plangea”!
Imaginea “selenara” mi-a taiat respiratia. Facand abstractie de toata aceasta lume,am incercat sa ma bucur de ceea ce ne oferea natura. Chiar daca am fost usor dezamagita de dimensiunea mica a zonei, asteptandu-ma probabil sa o compar cu Marele Canion pe care l-am vizitat de curand in America, este ceva special si de o frumusete aparte. Craterele, santurile sapate adanc de namolul fierbinte, vulcanii inca activi cu moturile ascutite ca o caciula a la Oblio si dealurile cu striatiuni de parca le-a invelit cineva cu o patura fara sa le netezeasca marginile…
Vizitati Vulcanii Noroiosi. Paclele mari si Paclele Mici…cand veti escalada micile lor creste, va veti simti de parca ati urcat Everestul! E foarte misto senzatia!