Italienii au o expresie “dulce” pe care am adoptat-o si care merge perfect cu starea mea de spirit. Îmi place sa ies cu prieteni dragi, sa-i revăd si sa stau de vorba cu ei. Nu mai zic de momentele cand sunt cu familia si ne bucuram împreună de acest…dolce far niente.
Avem nevoie de aceste clipe ca de aer, sunt pretioase si rămân in amintirea noastră ca niste filme, scurt metraje care redau imaginile frumoase din viata noastră.
Fara aceste clipe, cand facem ceva sau, pur si simplu nimic, singuri sau împreună cu prietenii, nu am trai cu adevărat.
“Dolce far niente” adica plăcerea de a nu face nimic este defapt plăcerea de a te lasa dus de val, de a te rasfata, de a alege cu cine sau cum vrei sa-ti petreci timpul astfel încât sa-ti hranesti Eul.
M-am uitat recent la filmul “Eat, Pray, Love” si mi-am dat seama cat de mult contează sa te opresti din valtoarea problemelor, a asa ziselor prioritati si sa iti faci loc pentru tine, pentru pasiunile tale, pentru un film, o carte, o întâlnire cu prietenii sau pentru a manca o prăjitură…
Mie îmi place foarte mult sa merg la restaurante aflate pe acoperisul clădirilor înalte si întotdeauna termin masa cu un dulce bun. Veti spune ca acel dulce se duce direct pe coapse… Probabil ca Da, dar senzatia de bine pe care o am atunci cand il mananc îmi hraneste mental Eul si îmi oferă atata placere încât simt ca zbor si ma face sa rad.
Asa ca…acesta este “dolce far niente” al meu…al vostru, care este?