Cand esti mic, vrei sa fii mare! Cand esti mare, uiti cum a fost cand erai mic…
Stau sa ma gandesc daca este bine sa ne lasam coplesiti de probleme, de grijile cotidiene, de ce zice vecinu’ sau colega de la serviciu…Ne abtinem de la comentarii, incercam sa fim politicosi, seriosi, disciplinati, ordonati, responsabili, echilibrati. Intr-un cuvant…asumati!
Dar aceasta asumare a faptului ca ne-am maturizat nu aduce dupa sine, neaparat si feiricirea. Eu cred ca trebuie sa hranim tot timpul “copilul” din noi. Acel copil care se minuna la tot ceea ce intalnea in calea sa, care punea intrebari, era curios , voia sa afle lucruri noi, care voia sa experimenteze, acel copil caruia ii placeau aventura si povestile cu eroi. Copilul care radea , care plangea, care alerga, care se juca!
Va mai aduceti aminte ce jocuri va placeau cand erati mici?
Va mai aduceti aminte de pasiunile voastre?
Cat la suta din ceea ce faceati atunci, faceti si astazi?
Va propun un exercitiu de memorie, puneti-va in situatia de a va juca acum exact ca un copil. Nu-i asa ca nu prea va iese? Simtiti cumva un sentiment de rusine? Aveti senzatia ca este imposibil sa va lasati condusi de instinctele primare?
Ei da, asa ma simt si eu de multe ori. Cu toate acestea, ador filmele in care oamenii mari fac nebunii, comediile spumoase si Stand Up comedy. De multe ori ma transpun in acele povesti, devin acele personaje si , dupa ce se termina filmul, raman cu sentimentul ca mi s-a furat ceva. Timpul, jucaria…nu stiu…ceva ce trece si nu se mai intoarce. Ah Da, este clipa! Clipa de fericire pe care o pot avea dar nu ma lasa mintea de…om mare!
Una dintre melodiile mele preferate acum este “Cine m-a facut om mare”, de pe albumul nou al Deliei. Deliria!Am folosit-o pe filmul pe care l-am postat aici, cu trimitere catre vlog-ul meu www.danasavuica.ro
Despre ce este vorba?
Zilele trecute am fost dadaca pentru nepotelul meu , Alex, un baietel de cinci ani, fiul surorii mele.
M-am gandit ce program sa-i fac. Puteam sa il tin in casa, sa-i dau tableta si sa-i descarc filme si jocuri. Astfel, eu eram libera sa ma ocup de treburile mele.
Puteam sa il duc la terenul de joaca , sa-l las sa alerge cu copiii in timp ce eu citeam o carte sau postam pe FaceBook, Instagram si blog-ul meu.
Si totusi, m-am gandit ce mi-ar placea mie sa fac , daca as fi copil. Am vorbit cu Alex, l-am intrebat cum ii place sa-si petreaca timpul si am stabilit impreuna un plan de joaca.
In afara faptului ca am vazut fericirea din privirea lui , hranindu-ma cu aceasta bucurie pura de copil, m-am lasat si eu dusa de val si …am dat in mintea copiilor!